Fiindcă

De obicei, diminica e ziua în care eu mă ocup de ele.

Asta dacă nu cumva avem alte priorități și-atunci se întâmplă, ca astăzi de exemplu, să constat că nu le-am îngrijit și udat de….ăăă….trei săptămâni!?!

Bine, o să ziceți, ce e atât de greu să-ți aloci câteva minute ca să uzi niște flori. Păi, fiindcă minutele astea se multiplică de… aproape o sută de ori.

Fiindcă atâtea orhidee posed 🙂

Fiindcă întotdeauna apar specii noi 🙂

Fiindcă mă încăpățânez să aștept, în unele cazuri și ani, o nouă tijă cu boboci de flori 🙂

Fiindcă toate vietățile alea care mi le infestează nu sunt mai tenace decât mine 🙂

Fiindcă nimic nu se compară cu bucuria pe care o încerc atunci când  le vad rădăcinile crescând, când mai apare o frunză nouă și mai ales când  încerc să  definesc aromele florilor.

Fiindcă „ceea ce nu e destul nu e nimic”,  cum spunea maestrul Octavian Paler.

Iată-le, o parte dintre ele, unele noi, altele reînflorite 🙂

Obiceiuri de iarnă.Flori de vară.

Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu cînd mă gîndesc, la fel ca marele nostru Creangă, la minunăţiile înflorite în balcon mai ast-vară, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie. Şi care e perioada cea mai potrivită pentru a răsfoi folderele cu poze decît cea în care tocmai nebunia asta florală lipseşte aproape cu desăvîrşire. Adică acum, în miez cumplit de iarnă.

Desi am o oarecare experienţa de “floricit” (grădinărit nu pot să-i zic fiindcă acţiunea se desfăşoară în interiorul casei), constat că mă situez tot la nivelul dansului pe sîrmă cu pretenţioasele astea. Vorbim evident de orhidee. Din nou!

Dar să nu lungesc vorba. O parte din stolul meu de orhidee( am explicat în postul anterior că detest formularea de tip colecţie) e format din alea mici. Mici fiindcă sînt mici şi vor rămîne mici atît timp cît vor trai.
Prima categorie: Phalaenopsis ecquestris,cumparate fără etichete de identificare.

Şi după ce m-au încîntat o vară, am început să le pierd din cauza putrezirii tulpinii. Am făcut o greşeală de începător, mulţumindu-mă să studiez starea radăcinilor pe care le vedeam prin ghiveciul transparent şi neîndurîndu-mă să le deranjez fiindcă erau pline de flori.Greşit. La “autopsie” am găsit cauza: acel dop din substrat extrem de compact, de la baza tulpinii, pe care nu l-am îndepărtat şi care a menţinut umezeala continuă, avînd drept urmare putrezirea tulpinii.
Daaar…ştiţi vorba aia că fiecare păţit e priceput? În mod sigur, la refacerea stolului de phalaenopsis equestris, din primavară, nu se va mai repeta greșeala.

Aceeași greșeală am facut-o și în cazurile orhideei phalaenopsis pelorică şi Little zebra. Peloric este denumirea unei mutații genetice care determină ca petalele florii să imite forma limbii. Fiindcă orhideea are limbă.

Ceea ce a mai rămas din grupa mică este ceea ce vă arăt în continuare:

Phalaenopsis Mini Mark.

Phalaenopsis Little Star.

Phalaenopsis Masterpiece.

Aaa. Uitam să vă arat şi mica mea creşă. Visez cu ochii deschişi momentul în care vor deveni adulte şi vor înflori. Uitaţi-vă din ce părinţi provin şi veţi înţelege.

Phalaenopsis Samera Coerulea

Vanda tricolor var. suavis. Aici vorbim de o altă categorie pe care o voi prezenta în alt post.