Am renunţat demult la interogatoriul absurd la care-i supunem de obicei, ca şi cum ar trebui să ne dea nouă socoteală pentru destinul lor de păsări. Îndemnuri prosteşti la muncă sau la şcoală, pornite dintr-o autosuficienţă sau o stimă de sine care sînt poate justificate prin comparaţie.
Poate pentru că am înţeles în sfîrşit. Am înţeles că ei sînt ca păsările cerului.
Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl… le hrăneşte.
Am zărit-o apropiindu-se, sperioasă ca o pasăre şi i-am auzit vorbele pe care le repeta ca o mantră. Ştiam că minte, era prea tînără iar pe trupul mult prea firav nu distingeam semnele pretinsei maternităţi. O copilă… Poate că într-o altă zi m-aş fi încruntat şi-aş fi alungat-o cu un gest a plictiseală “lasă că vă ştiu eu pe voi, ăştia”…
Însă i-am văzut ochii.
Albaştri ca şi cerul care i-a hărăzit destinul. De pasăre. Poate că tot de-acolo împrumutase şi lumina din ei. Şi zîmbetul.
Am băgat mîna în buzunar după mărunţiş şi-am rugat-o să-şi cumpere o pîine.
De ce o fac, m-am întrebat.
Pentru că păsările cerului mai mănîncă uneori şi din palma noastră. Pentru că zîmbetul ei de o clipă l-a provocat pe al meu. Pentru că m-am gîndit cum ar fi fost dacă eu ar fi trebuit să mint, cu mîna întinsă, într-o parcare, într-o dimineaţă geroasă de martie, pentru o pîine. O pîine!
“Pe mine mă cheamă Ioana.”
A dispărut printre maşini, lăsînd în urmă zîmbetul ca un fîlfîit de aripă.
Păsările cerului…
Drumul racului 
O saptamana binecuvantata, cu multa pace si cu bucurie, cu vorbe blande si cu-apreciere, o saptamana doar cu-ntelepciune si cu cantari de slava si marire, Naltate pentru Domnul nostru care ne-a imbracat in marea Lui iubire! O saptamana fara suparare, o saptamana buna, cu-mpliniri! Eu va doresc cu tot ce-i bun si drept, o saptamana plina de veghere, traita-n fiecare zi mai intelept! Amin!
Ileana, mulţumesc! Primeşte din partea mea aceleaşi gînduri bune. 🙂
Sarbatoare Pascala cu liniste si belsug iti doresc, alaturi de cei dragi ! Cu drag 🙂
Mulţumesc pentru urari, Mirela. Iţi doresc să-ţi fie lumină în suflet. Şi nu uita de zîmbet! 🙂
E destul de chinuit de ceva vreme, dar mi-am propus sa-l imbunatatesc de acum incolo 😉 O saptamana buna sa aveam de maine, si apoi mai vedem 🙂
Pun în funcţiune talentul meu în materie de sfaturi pe care, fie vorba-ntre noi, nu mi le cere nimeni 🙂 şi-ţi spun aşa: orice are o rezolvare, in a way or another. Sint convinsă că în curînd vei avea un zîmbet pînă la urechi!
Nu-mi aduce aminte că mîine începe săptămînaaaa! Mai avem cîteva oreee! Să nu anticipăm intrarea în groapa cu lei. Noroc că-i cunoaştem ca pe nişte cai breji 😉
O săptămînă buna şi tie! ❤
Lei ca niste cai breji ? Iata o imagine inedita, un fel de combinare intre specii pentru un produs nou si net superior 🙂 Sau daca nu superior, macar avantajos pentru unii. Adica as vrea sa am un leu care sa se comporte ca un cal, vezi daca n-ai avut de lucru ? :))
Multumesc pentru incurajarea spre zambet, nice try ca sa zic asa 😀 …. dar de fapt stii cum e : omul percepe lucrurile cum are el chef sau dorinta, nu cum sunt ele in realitate, uneori (sau adesea ?). Iar adevarul e ceva greu de definit, ca si realitatea – e cate una pentru fiecare. Deci, zambetul unuia e incruntarea altuia si viceversa, totul e sa le abordezi corect. Dar oricum, totu-i trecator pe lume, chiar si cele rele 🙂 .
Eu am facut deja azi o mica incalzire in sensul reluarii muncii, dar mi-am revenit dupa vreo 3 ore si m-am retras spre casa…. ce, nu e si maine o zi ? Pup you si sa ne reauzim cu bine 🙂 ❤
Pingback: Game over ! | Calea spre succes
Mă-ntreb dacă păsările cerului privesc lumea cu scepticism… așa cum fac deseori oamenii….