Temporar, am închis interiorul. Nu mai simt nevoia unei priviri către propriile ungherele întunecate, cu miros de flori de mucegai. Am lăsat ferestrele deschise să mi se usuce gîndurile.
Totul se petrece afară. Acum totul e la vedere. Vederea e unul dintre simţurile de care am grijă vara, cînd am un obicei. Să mă ingraş. Să adun şi să depun pe suflet culori şi mirosuri. Mi-au mai rămas doar cîteva linguriţe din dulceţurile de caprifoi şi trandafiri de anul trecut, cărora le-am pus mai mult conservant de memorie, însa în curînd voi goli cămara.
Meniul de astazi: căpşuni cu Fiji 🙂
Recunosc! Fiji savurez pentru prima dată. 🙂