De-a v-aţi ascunselea

Am întors spatele Cetăţii, ştiind că sorţii au decis cumva altfel de cum îmi imaginasem.
Să aflu.
Ne adunaserăm în Piaţa să discutăm despre Cel Mai Important Lucru căruia îi venise momentul de a fi decis şi arătat cu degetul, spre sfîrşit urmînd a fi batut în cuie sau ridicat pe un soclu.

Mulţime pestriţă… Cei mai avuţi sau mai limbuţi ocupaseră locurile apropiate de tribună, poate şi pe considerente de imagine. Bănuiam că au convingeri asupra propriilor păreri ca fiind unicele valabile şi că aşteaptă momentul enunţului fără drept la replică. N-am putut să nu remarc straiele bogate, grupate cumva pe primele rînduri şi mă întrebam cum naiba reuşesc să fie primii de fiecare dată. Poate că Bunul-Simţ are haine ponosite şi nu se cade să fie atît de vizibil. Şi nici limbut nu e, asta e clar.
M-am retras lîngă una dintre coloane, de unde puteam vedea toată Adunarea. Nu am calităţi de orator ci doar de foarte bun ascultător mai ales într-un moment ca ăsta al Lucrului Celui Mai Important, fără de care Cetatea nu mai poate continua să existe.
Murmurul mulţimii creşte şi descreşte în aşteptare. Îi privesc. Nu ştiam că Cetatea are atîţia tineri…
De undeva s-a dat semnalul de începere. Am reuşit să aflu că există doar o singură regulă pe care mulţimea a acceptat-o: de la tribună să se propună doar un singur lucru pronunţînd un singur cuvînt.
Bunăstarea
Sănătatea
Fericirea
Împlinirea
Iubirea
Propuneri urmate mai totdeauna de murmur de aprobare. Mai mult ţeluri personale decît Lucrul, Acel Lucru. Printre ele, alunecări către amuzament, către derizoriu…
Mîncarea
“Beutura”
Distracţia
Femeile…

Îmi aduc aminte de ultimul pe care l-am văzut urcînd la tribună. Bătrînul, cu statura lui măruntă, adus de spate şi cu vocea stinsă.
Nu i-am putut distinge Cuvîntul pierdut în vacarmul stîrnit în Piaţă. Undeva, doi au început să se certe, şi-au ridicat tonul şi pumnii, stîrnind mulţimea.
Ţipete. Bătaie.Sînge…

Am întors spatele Cetăţii…fără Acel Lucru pe care-l voi afla poate curînd, poate cîndva, poate niciodată…
Pădurea îmi aruncă văl de ceaţă. Cel Mai Important Lucru acum este să mă joc de-a v-aţi ascunselea. E Singurul Lucru la care m-aş fi putut gîndi dacă aş fi urcat la tribună.