Limbuta

Degeaba. Doar ştii că nu mă pot abţine. De cîte ori nu adormi înainte ca eu să ajung la punctul de după o primă fraza, muuult după miezul nopţii, cînd lumînările s-au stins şi mi-a fost lene să aprind altele? Că doar pot vorbi şi pe întuneric.
Aşa şi acum.
Vreau doar să ştii ce-ai pierdut după ce-ai închis porţile şi te-ai urcat pe mîrţoaga aia a nostră de-i zice cal. Bine-bine, pur-sînge, cum spui tu.
Ai pierdut chicoteala. Că doar de hlizită m-ai luat şi n-o să te apuci tocmai acuma să negi.
Da, m-am hlizit cînd ai pocnit porţile de ni s-a mai crăpat un vitraliu. Că şi tuuu…nu ştii măsura fermităţii. Vine de la verbul “fermer”, nu-i aşaa? Deeeci, “fermer” nu e egal cu a trînti. Mă rog, să zicem că înteleg că aşa te mişti tu cînd porţi armură. Mai ferm.
Ti-am ascultat paşii! Ooofff, tot pintenii ăia vechi i-ai încălţat. Ştii cum zornăie? Cum chiţăie şoarecii. Da, ştiu că dacă toată lumea ar percepe lucrurile aşa cum le percep eu, s-ar duce naibii şi luptele şi turnirurile şi gîlcevile şi vanităţile.
Ce să fac, dacă nu pot să văd că Regele e gol şi-apoi să proclam serios că e Rege, mă-nţelegi? Fundul gol e fundul gol, nu Majestate.
Pintenii! Şi doar ţi-am cumpărat unii noi de la fierarul din colţ. A bătut fierul ălaaa…de mă gîndeam că intenţionat o face ca să salte preţul. Am vrut să rămîn ca să prind şpilu’ şi să te uimesc mai apoi prin cunoştinţele mele, nedemne cumva de o castelană. Că asta ar mai lipsi, să mă vezi într-o zi cu poalele şi mînecuţele alea de dantelă suflecate, bătînd fierul cît e cald. Cred că nici ţepuse pentru frigărui n-ar ieşi.
Şi-aşa, iată, ieri am mînuit o sapă cu prea mult zel şi m-am ales cu-n ochi vînăt. Lasă, că vecinilor le-am spus că sînt fiica gradinarului că la cum arătam oricum nu m-ar fi crezut de soi. Nobil…hi..hi..hi..
De asta n-am ieşit în foişor să-ţi flutur batista. Adică şi de asta.
Ca să nu te apuce rîsul şi să-ncepem duelul, tu provocîndu-mă cu un compliment
“Ochilăăă!”
Eu replicînd:
“Păsări-lungi!” Cu accent pe i-uri.
Şi tu dîndu-mi lovitura de graţie:
“Lăţilă!”
Să ştii că asta ar fi durut!

Da. Ştiu c-ai să vii repede. Raţiunile luptelor sînt neglijabile dar nu pot fi evitate.Vedeţi şi voi, nu vă apucaţi să ieşiti în cîmp dacă plouă. Staţi în corturi şi beţi nişte ceaiuri. Bine, merge şi un vin fiert. Să nu-mi stai în frig! Pe mîrţ…pur-sîngele ăla al nostru să arunci un ţol că nici el nu e de fier.
Ştiu că lupta se va termina pe cale amiabilă.
Ce n-ai să ştii e că în seara asta aduc ogarii în casă. Nu-mi place să stau singură în faţa focului din semineu şi să vorbesc la pereţi. Şi-apoi ei nu mă întrerup niciodată. Dar sforăie! De ogari vorbesc.
Mdaa…Acuş am să te-aud venind. Evident răcit. Că uite-aşa îmi bat eu gura de pomană. Sînt cu ochii la uşă. Am sfîrşit cuvintele.

Urîtă vreme.
Frumoasă toamnă. Cu tine!

sursa:http://nelleke.deviantart.com/art/Ruin-427552689