De obicei, diminica e ziua în care eu mă ocup de ele.
Asta dacă nu cumva avem alte priorități și-atunci se întâmplă, ca astăzi de exemplu, să constat că nu le-am îngrijit și udat de….ăăă….trei săptămâni!?!
Bine, o să ziceți, ce e atât de greu să-ți aloci câteva minute ca să uzi niște flori. Păi, fiindcă minutele astea se multiplică de… aproape o sută de ori.
Fiindcă atâtea orhidee posed 🙂
Fiindcă întotdeauna apar specii noi 🙂
Fiindcă mă încăpățânez să aștept, în unele cazuri și ani, o nouă tijă cu boboci de flori 🙂
Fiindcă toate vietățile alea care mi le infestează nu sunt mai tenace decât mine 🙂
Fiindcă nimic nu se compară cu bucuria pe care o încerc atunci când le vad rădăcinile crescând, când mai apare o frunză nouă și mai ales când încerc să definesc aromele florilor.
Fiindcă „ceea ce nu e destul nu e nimic”, cum spunea maestrul Octavian Paler.
Iată-le, o parte dintre ele, unele noi, altele reînflorite 🙂
Drumul racului 