Mîzgîlitura mai mult sau mai puţin artistică, unică la fel ca şi amprenta digitala prin care va fi înlocuită într-o bună zi, are rolul unic de a certifica. Nu ştiu dacă mentalitatea românească se încadrează în cea universală atunci cînd se pune problema asumării semnăturii, pentru că nu traiesc printre străini. Pot analiza doar atitudinea neaoşă a poporului din care fac parte, căruia îi mai este proprie şi înclinaţia către bombăneală, careia îi dau curs.
Ne-am dori s-o utilizăm numai în cazurile în care asumarea ei este motiv de laudă sau dovada proprietăţii asupra a ceva care ne ridică deasupra mediei. Da, semnăm fără rezerve cînd e vorba să amprentăm orice nu implică un pericol, orice nu atrage o eventuală responsabilizare. În caz contrar, “ dacă e anonimă, atunci cu placere” .
Cazurile în care înţeleg atitudinea ezitantă sînt cele în care se doreşte responsabilizarea celor care n-au gîndit sau care nu sînt total de-acord cu un conţinut şi cărora li se forţează asumarea, pe principiul că în caz de ceva, urma salvează turma. Şi de obicei berbecii sînt cei cei care dispun…
Situaţia care scapă înţelegerii este aceea în care ne codim cu semnătura pe propria lucrare şi oricît de paradoxal ar părea, frecvenţa acestei situaţii este destul de mare. Pe baza cărui fapt se motivează?
Aş încerca nişte variante de răspuns care nu implică o conjucţie disjunctivă de tip “sau” : treaba de mîntuială, caracterul, educaţia.
Mă intrigă unele dintre învăţăturile-tip de diavol bătrîn către posibilul său fiu, pe care le aud repetate şi predate ca lecţii de viaţă către puii de om : “Ai grijă unde-ţi pui semnătura!” . Vedeţi cum se formulează problema? În nici într-un caz îndemnul nu este acela al curajului propriei semnături, al responsabilităţii ci acela al precauţiei. Lecţia nu este total greşită însă înţelegerea ei s-a adaptat la caracterele şi educaţia pe care le puneam sub semnul întrebării, devenind legea lui “ Nu semnez”. Unica motivaţie este aceea că “aşa mi-a spus tata”.
De ce nu semnăm?
Simplu. Pentru că nu avem curajul şi pentru că nu sîntem responsabili.
Păcat.
Drumul racului 