Staţi, nu vă grabiţi să săriţi către finalul cu “… şi au trăit fericiţi pînă la adînci bătrîneţi” fiindcă nu toate basmele se termină cu happy end, deşi eu pe alea le prefer.
Povestea mea este despre o întîlnire specială, una dintre acelea care-ţi rămîn întipărite în memorie pentru totdeauna. În cazul de faţă, în memoria olfactivă.
Ştiţi sigur la ce mă refer pentru că sigur vi s-a întîmplat şi vouă să asociaţi un anumit moment cu un anumit gust sau un anume parfum.
Nu sînt sigură că dacă deznodămîntul ar fi fost fericit, aş mai fi fost tentată să scriu cu patimă un post despre întîlnirea mea efemeră cu o floare. Poate tocmai fiincă satisfacţia a fost de scurtă durată a condus la un fel de idealizare, de sublimare a experienţei pe care o numesc aşa:
Am avut cîndva un Angraecum Veitchii…
N-am nici cea mai mică intenţie să transcriu fişa plantei ci doar să vă arăt şi să vă povestesc pe scurt cum anume m-a vrăjit. Am găsit-o într-o noapte, pe un site românesc pe care îl accesez frecvent în căutarea orhideelor speciale, ca unic exemplar înflorit şi m-am repezit s-o pun în coş. N-a fost un “blind buy” pentru că teoretic ştiam totul despre ea.
De data asta aveam de-a face cu un exemplar matur, înflorit, ceea ce mă scutea de aşteptarea cu anii a unei tije cu boboci de flori în cel mai bun caz.
Şi iată ce-am primit :
Ceea ce nu pot reda pozele este ceea ce aşteptam cu nerăbdare să fie revelat : parfumul. Nu eram la prima experienţă în miez de noapte, de genul “ridică-te din pat şi scoate pe balcon ghiveciul ăla că o să ne omoare mirosul pînă mîine dimineaţă…” aplicat pentru hoya, dar de data asta a fost altfel.
Vreo două zile n-a dat semne că ar avea vreun gînd şi tocmai mă pregăteam să mă victimizez că aşa mi se întîmplă mie întotdeauna, că numai mie mi se poate întîmpla, blabla-uri menite să-mi oblojească puţin năduful.
În a treia noapte am stins veioza ca de obicei şi doar la cîteva minute am simţit un parfum… divin! În valuri. Și mi-am zis că nuuuuuuuuuuuu se poaaaaaaaaaateeeeeeee! Am luat urma și am ajuns la ea.
Ştiţi a ce miroase? A iasomie! Și numai noaptea și numai cu luminile stinse. Dacă am aprins lumina, în scurt timp a încetat să mai miroase.