Spuneam odată că am o deviză și un Maestru: “Ceea ce nu e destul nu e nimic.” – Octavian Paler. N-am căutat în mod special o etichetă pentru modul de a fi ci doar mi-am însușit ceea ce era mai bine definit de către un mare Om.
Plăcerile vieții nu se savurează cu lingurița atunci cînd ți se oferă din plin. La ce bun să-ți tot împarți bucuria în firmituri, făcînd din timp o nesfîrșită înșiruire de clipe incomplete, generatoare de frustrări. Fiindcă, sincer, așa se întîmplă. Nu e niciun pericol să testezi limitele a ceea ce e definit drept „ Destul” fiindcă oricum este diferit prin gradul de satisfacție al fiecăruia. Și încă ceva: nu sînt adepta devizei : „Fără limite”.
Revin la un fapt foarte concret: A avea un hobby sau mai multe.
Iubesc orhideele.
Le cresc de foarte mult timp și evident că am satisfacții dar am făcut și o mulțime de greșeli. Nu vreau să scriu un post cu pretenții de „ specialista în creșterea de…” pentru că nu sînt, ci doar să impărtășesc o bucurie. Mare.
Nu pot evita cîteva date. Anul acesta am constatat o explozie de oferte la prețuri mai mult sau mai puțin convenabile pentru o mare varietate de specii de orhidee. Și dacă tot vă „dăscăleam” puțin mai sus despre cum să profitați de oferta din plin, vă asigur că lecția am aplicat-o în primul rînd pe mine. 🙂
Mă aflu în faza în care știu deja puțin mai mult decît nimic și iată că vă împărtășesc și vouă :
Dintre toate speciile pe care le-am testat pînă acum, cele mai „rezistente” sînt prea frumoasele phalaenopsis și hibrizii lor. Și, între noi fie vorba, și cele mai ieftine. Au rezistat multor greșeli de îngrijire și au demonstrat o forță vitală comparabilă cu aceea a mușcatelor. Adică vor să trăiască, vor să ierte și vor să bucure.
Nu are rost să povestesc cîte pagini de web am citit și cîte videoclipuri despre „cum să..” am urmărit. Pînă la urmă, fără să neg importanța unor informații de bază(substrat, temperatură, lumină și udare) ajung la ceea ce dintotdeauna a pus bazele științei : experiment și observație. Doar dorință să fie. 🙂
Intru puțin în amanunte mai specifice: recent, am avut marea bucurie de a descoperi, cred, la preț de chilipir (și evident a cumpăra, cum altfel) o specie care valorează mult pe piața dedicată dinafară : hibrid phalaenopsis stuartiana x schilleriana. Poza mai jos.
Cum m-am prins că e Ea și numai Ea? După forma florii, de marime medie spre mică, care se deschide cumva într-un unghi ascuțit, cu nasul înainte, după minunata culoare alb-roz pe care o are din combinația celor două varietăți și mai ales după modelul marmorat al frunzelor. Și cînd mă gîndesc la faptul că am gasit-o într-o gramadă de no-name dintr-un cunoscut magazin de bricolaj, zic că am avut noroc. Și eu și ea!
Un alt secret dezvăluit al orhideelor phalaenopsis este parfumul. Peee vreeemuri, printre primele exemplare am avut una care mă tot păcălea. Parcă e, parcă nu. În final și-a dat arama pe față. Sau pe nas. Deocamdată nu i-am găsit ID-ul dar, dupâ forma și culoarea florii, pare a fi un hibrid de phalaenopsis liodoro, e deja matură și da, e parfumatăăăă cînd vrea ea. Adică ieri, de exemplu. Și alaltăieri. Iat-o:
Varietățile parfumate nu pot fi depistate ușor prin magazine pentru că parfumul îl degajă în anumite condiții de lumină și umiditate și/sau într-o anumită perioadă a zilei. Citisem pe undeva că orhideele degajă parfum doar atunci cînd condițiile atmosferice sunt propice pentru zborul insectelor care le polenizează. O fi…
Ca urmare a marelui secret dezvăluit, am devenit orhideo-parfumo-dependentă iar comercianții care cunosc fenomenul au grijă să și precizeze: parfumată.
Nu mai puțin spectaculoasă este și gama coloristică a acestor „fete bune” ale genului. Caut de ieri pe net să identific noul lot proaspăt cumpărat&primit. Și cînd mă gîndesc că de fapt plecasem după cumpărături de-ale gurii… 😆
Iată:
Posibila Doritaenopsis Yu Pin Shirasagi. „Machiajul” e de înaltă ținută…
Următoarea esteee…ăăă…
Aici avem o problemă: nu i-a zis încă nimeni în niciun fel. Mă gîndesc eu la ceva de genul „ Blush spotted cocoa” sau poate mai pe românește „ Cacao, pistruiată și îmbujorată”.
Și încă două „vițelușe” bălțate: Phalaenopsis harlequin și următoarea este o Brown sugar.
Mă opresc aici deocamdată dar voi continua. Bucuria e prea mare ca să nu fie împărtășită. Și încă o precizare : nu-mi place termenul de „ colecție”. Nu adun obiecte ci cresc viață deci prefer termenii de „turmă” , „cireadă” sau „roi”. „STOLUL” îmi este rezervat mie!!!! 🙂
Dacă faceți parte din aceeași categorie aștept să-mi povestiți despre „ stolul/stolurile” voastre, indiferent de natura lor. 🙂
Drumul racului 