Poziţia de leader, rîvnită de altfel în mai toate grupurile şi grupusculele coagulate în jurul unui ţel anume, trebuie, cred, să se impună natural, pe baza unei recunoaşteri unanime a capacităţilor vizatului. E cel care poate cînd tu nu poţi, e cel care ştie cînd tu nu ştii.
E ca-ntr-o haită…un mascul sau o femelă alfa care şi-a demonstrat rezistenţa colţilor, cunoaşterea drumurilor şi mirosul prăzii, ştiind cum să comande restului de beta. Pînă aici, nimic de neînţeles.
Dar ce te faci dacă între acei beta există potenţial de alfa? Miros de pericol. Pericol de divizare a haitei şi implicit micşorarea forţei pe ansamblu.
Fiarele nu cunosc obiceiurile cailor, trecuţi prin milenii de îmblînzire, care au ajuns să tragă umăr la umăr carul cu fîn sau cel de luptă. Şi nici pe cel al boilor care cunosc răsplata pentru plugul tras prin pămîntul ca piatra. Numai pentru ei este valabil că numărul creşte puterea.
Nu, fiarele conduc singure. În haită nu se face echipă, beta avînd doar rol executoriu. Un al doilea alfa e de neconceput şi-atunci se declanşează procedura de înlăturare: mîrîiturile , muşcăturile, pînda permanentă a micilor greşeli de tactică, împărţirea prăzii în mod inegal, pe principiul că “aşa vreau eu, n-ai dat din coadă destul şi nici nu prea ştii să te guduri”. E deja prea tîrziu pentru a ascunde mirosul capacităţilor alfa care fără să vrea, se simte în aer.
Haita e tulburată. Şi împărţită. Alfa nu mai are linişte, mirosul ăsta îi irită nările şi nu riscă o confruntare directă. E posibil ca în luptă dreaptă să fie cel care trebuie să bage coada între picioare. E derutat că celălalt nu-i doreşte poziţia, ci doar colaborarea. Haită atipică…
Noi sîntem oameni.
Ce fel de oameni?
Homo homini lupus.
Hau-Hauuu!
Haahahahahah! E tot ce pot să mârâi acum! Cling!
Contesse, eu aştept luna plină 🙂
Atunci, ce pisici văd eu!??? O fi farul de pe deal! Ooo! Se vede că sunt mioapăăă! Hahahahahhahaha!
Nu contează, merge şi la un felinar chior. Îmi trebuie doar direcţia. 🙂
Hahahahahahahahahaha!
Nu mă pricep la longitudini și latitudini, dar te poți uita pe gaura cheii! Acolo sunt toate secretele și toate direcțiile!
Așa mi-a spus mie un pinguin! Cine știe ce-o fi vrut să spună! Nici nu mă puteam concentra prea bine, fiindcă admiram două cifre de 1 ținându-se de nas! Al doilea de 1 făcuse parte din haita lui 10, dar cum 0 s-a transformat în balon, au zburat spre capătul șirului de la 1-10, la începuturi, la 1.
Vezi ce ţi-e şi cu “unu” ăştia căpoşi care n-au învăţat puterea lui zero? Hai sa-i zicem de data asta mîndrie… şi dacă recidivează… se cheamă altfel. Da’ şi asta se plăteşte 🙂
Dacă recidivează, îi adunăm în cifra 2 ! Așa, să se învețe minte! 😀
Orice plăcere se plătește! Hahahhahhhahaah!
Cea mai mare pedeapsă posibilă 😆 Cum adică, să li se adreseze cineva cu apelativul ” Domnilor” ? Că sînt mai mulţi.
Nuu, africanul numără așa: 1, pereche, mult! 😀
Așa că apelativul e Pereche!
Măi, Pereche, măi! Hahahahahh!
😆 😆
😀 😀
Ce-mi place sa vorbim urat 🙂 Intotdeauna alfa, este o haita adevarata. Dar intotdeauna va fi detronata de una mai tanara si mai buna ca ea 😆 La lupi nu stiu care e treaba 😦
Let’s talk dirty, babe! 🙂 For your information : se numeşte hăituşcă. Pînă la statutul de haită…hă…hă… cale lungă 😆
Ce-ar fi ca, din alfa să-i transformăm în omega! Iar haita s-o conducă un epsilon?
Crezi că asta ar dărâma haita? Nu uita că există întreg alfabetul!
Acum, după ştiinţa mea, alfa şi omega au cam aceleaşi valenţe, dar către scopuri diametral opuse 🙂 M-aş gîndi de două ori la rocada asta 🙂 Insă n-aş merge, sigur-sigur niciodată pe varianta lui epsilon 🙂
Nu știu la ce valențe te referi. Știu că sunt extreme. Eu le-am folosit în sensul de început și sfârșit! Sigma ar fi mai potrivit? Cu sens de însumare a calităților?
Nu sîntem în dezacord. Alfa şi Omega, începutul şi sfîrşitul, forta creatiei si cea a distrugerii…despre asta vorbeam 🙂 Poate ca Sigma e mai potrivit, e calea de mijloc.
Exista doar două animale care omoară de plăcere. Unul e omul.
Deci… ce fel de om e omul? Eu nu ştiu să răspund la întrebare.
Am încercat răspunsul doar pentru a-i pune o etichetă celui care generic se numeşte “om”. Şi de fiecare dată s-a dovedit a fi greşit. Acum iau în considerare doar cazurile particulare, acelea care demonstrează reminiscenţele de pe vremea aripilor 🙂