19 comments on “Oglinda

  1. M-aș uita în oglindă să-mi văd sufletul meu, dar oglinda îmi întoarce doar chipul. Oare cum aș face să-mi arate și mie un copac, o frunză căzută, un lujer frânt?

    • Continuînd jocul de-a surprinde ceea ce e dincolo de oglindă, să nu priveşti niciodată direct. Fă-o cu coada ochiului 😉

      • De-ar fi vorba de curtea vecinului, aș înțelege, dar când este vorba de mine, aș dori să mă privesc drept în ochi! Și să-mi spun tot ce nu-mi convine, tot ce nu merge cum ar trebui. Dar nu în oglindă, ai dreptate, nu acolo voi găsi răspunsuri!

  2. Ei, ziceam un picuț mai devreme că-mi lipsește felul în care joci pe degete cuvintele…
    Acum zic iar că mă iubește Bunul, c-altminteri nu-ți dădea ghes să scrii, Krab roșcățel! 🙂

    • Bursuceeel! Am dormit tare mult, nu-i aşa? 😆 Gata! I’m back in bussiness! 😉 Incep să vă vizitez c-am rămas taaare în urmă 😳

  3. Frumoasa surprindere a realitatii obiective in aceste cuvinte…”daca as inchide ochii, oare ar mai fi acolo”… asa cum reflexia lunii in apa unui lac, nu e luna 🙂

    • Monica, mă gîndesc la faptul că dimensiunea propriei persoane nu va putea fi redată vreodată printr-o imagine care are doar două dimensiuni. Pe de altă parte e importantă şi imaginea care ne este asociată iar jocul propus este acela de a o alege în conformitate cu ceea ce credem că ni se potriveşte. De data asta, un copac… 🙂

      • Asa si este 🙂 Cat despre imaginea care ne este asociata, are si ea mare importanta – in largul lumii – dar ar fi bine sa ne ghidam dupa cea interioara, zic eu. Iar daca aceasta este un copac … ce poate fi mai frumos? 🙂 O axa a lumii (axis mundi) ce uneste cerul si pamantul!

    • Petru, lasă-mă să glumesc puţin 🙂 Nu copacii visează, eu sînt cea care nu reuşeşte să se dezmeticească. Că oi fi copac sau nu, de asta încă nu pot fi sigură. Vedem la primăvară. 🙂

  4. De-aia mi-am scos eu oglinda de pe perete. Nu mai știam ce văd, ce este, ce nu este. Plus că abia mai făceam față impulsului de a trece dincolo de ea.

    • Nu-i aşa că-i derutant? Am aflat şi eu că lumea de dincolo de suprafaţa ei este prizoniera noastră, pare identică însă nu este. Şi ca să poţi surprinde realitatea de dincolo de oglindă, trebuie s-o priveşti pieziş, cu coada ochiului. Vei surprinde furişările fiinţelor care profită de neatenţia noastră.
      Cel mai uşor de recunoscut ar fi peştele care alunecă pentru o clipă printre apele oglinzii. 🙂

      • Daca vorbesti despre oglinda in care se priveste sufletul atunci imaginile pot fi calde si curate sau sterse si neclare, tulburi si chiar infricosatoare,
        Acum este si despre cum si cat ii este dat privitorului sa vada. Cat despre imaginile care apar, sunt un amestec de sentimente si fapte amestecate cu dorinte si impliniri care se aduna continuu dar pe care le vedem doar cand ne oprin putin din alergatura catre Neant. 😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s