45 comments on “Înafara timpului

  1. varsta ca o eticheta care te limiteaza…
    A trai pur si simplu in afara timpului se pare ca iti da o alta perspectiva asupra trecerii vremii. Inseamna a trai fara limitari, inseamna a trai liber. Interesanta perspectiva. Iti aduce aminte de scurgerea timpului in perioada copilariei…

  2. O zi intreaga era cat o saptamana. Nu se mai termina joaca. Asteptam doar “sa ne facem mari” si sa fim egali in drepturi cu cei mari. Acum suntem… Nici asa nu e bine. Oare ce sa mai asteptam… concediul sau pensia 😆

    • Care pensie? Spiritele nu se pensionează niciodată, am discutat asta. Mdaaa…poate un concediu 🙄 Trebuie să fiu sinceră, nici asta nu-mi doresc. Cum ar fi să scrie pe uşă, la intrare: ” Spirit plecat de-acasă. Cu sorcova!” 😆

      • Corect era: care pensie, ca pana iesim noi nu vor mai fi resurse neam ? :)) Dar e bine si ca tine… mai putin partea in care vrei sa renunti la concediu si creezi un precedent periculos 😯

      • Mirela, nu cobi! 😆 Să trăim macar cu speranţa, deşi, dacă mă uit, vorba unui amic, “mai cu atenţie” 🙂 la generaţia care urmează să ne ” întreţină”, că parcă aşa au fost etichetaţi pensionarii, am dubii nu mari, grave! Dar să nu disperăm, zic 🙂

      • E un adevar aici, ca mergem pe solidaritate si la un moment dat unii care au cotizat o viata pentru inaintasi se vor trezi ca pentru ei s-au terminat resursele si se schimba regula. Ceea ce ma duce cu gandul la primii pensionari, care nu cotizasera pentru nimeni, dar pentru ei au inceput urmasii sa dea. Deci la momentul t-zero au existat niste oameni favorizati, pentru care vor plati cei de la momentul t-final. Am mai spus ca viata nu e dreapta ? Daca nu, o spun acum, aici 🙂 Ne e. deloc.

    • O zi era cat o saptamana , iar un spatiu normal parea urias. Acum, cand ma mai duc prin locurile copilariei, mi se pare totul micsorat, din doi pasi strabat o alee pe care atunci alergam 5 minute parca. Ciudat.

      • Te-ai facut mare, Mirela. 🙂
        Nu e ciudat deloc. Atunci descopereai cate ceva la fiecare pas, acum le stii pe toate. Iar daca vrei neaparat sa traiesti ca atunci, ramane sa regasesti bucuria descoperirii vietii, ca si atunci, in copilarie 😉

      • Cică e de la modificarea frecvenţei de rezonanţă Schumann :)) Sigur! 🙂 Glumesc.
        Îmi aduc aminte…

      • Eu imi amintesc perfect ca nu vroiam sa ma fac mare :((( M-am bucurat de copilarie la maxim, am savurat-o pe deplin, am prelungit-o cat am putut de mult, dar pana la urma mersul timpului implacabil m-a invins 😀 De blazarea din prezent nici nu mai vreau sa amintesc, incerc doar s-o combat cum pot…. azi, de exemplu, traversand un parc am observat fara sa vreau niste ramuri pline de muguri mici-mici si verzi, gata sa expodeze, si m-am simtit brusc un pic mai bine. O fi o ramasita de copilarie pornirea asta de a te bucura de primavara iar si iar ? Cred ca da, ce altceva sa fie ? 🙂

  3. Zilele astea am cam trăit în afara timpului. Azi m-am trezit ca habar n-am ce zi a săptămânii este. 🙂

  4. Ce asa mare diferenta ar fi? De pe acum se poate spune despre foarte multi, ca sunt plecati… cu sorcova 😛
    Cat timp tu te gandesti la asta eu ma gandesc la varianta aia cu… ingerasa plecata in lume cu aripioarele falfaind 😆

    • Dacă din întîmplare, dar numai din întîmplare zic, faci referire la persoana mea, atunci să-ţi fac o confesiune: nu sînt plecată în nici într-un fel însă am descoperit zilele astea altceva. Mi s-au trezit şi mi-au cîntat greierii, la propriu. 🙂

  5. Krab Roșcățel, ai adus un foarte bun subiect de meditație pentru această perioadă a anului. Să trăiești liber, fără constrângerea timpului. Ar fi un exercițiu frumos. Că de realizat iese din discuție…

    • Pornisem de la răspunsul ăla extraodinar şi am ajuns la constrîngerile pe care ni le impunem şi ni le impun cei din jur. Şi-am ajuns la un amărît de număr. 🙂 Pe care lupt să-l judec după o altă referinţă, cea a relativităţii. Sorţii de izbîndă sînt mici însă nu vreau să regret că n-am încercat 🙂

      • Ei, eu nu ma gandeam la izbanda noastra in fata unui numar… noi o sa reusim sa nu stam in false cochilii impuse de regulile si definitiile altora. Eu ma gandeam mai departe, poate prea departe… anume la sansa omenirii de a renunta oficial la aceasta contorizare. Visam, stiu, visam… iar ce visam e mult dincolo de linia orizontului…

    • Bursucel, aş zice să batem palma da’ te aud de-aici cum torci a somn din cauza fusului ăluia. Mă gîndesc că nu-i a bună cu bolile astea pisiceşti 🙂

    • Reve, uite că se strîng adeziuni pe-aici şi zic c-ar fi înţelept să propunem un proiect de lege. Nu, nu proiect, mai bine lege direct, că voturile pentru sînt deja asigurate mie-n sută 🙂

  6. Ar fi interesant să poți trăi în afara numărătorii acesteia, să nu te gândești la cât ai lasat în urmă și la cât ai în față. Dar, dacă timpul nu ar lăsa urme ale trecerii lui! Căci urmele acestea nu pot fi șterse, chiar dacă numărătoarea este oprită.
    Îți doresc să nu simți timpul, să-i depășești barierele și treptele!

    • Nu-mi doresc să contest evidenţa fizică a vîrstei, ci doar să nu devin sclava unei etichete pe care scrie un număr. Dacă-l iei prea mult în serios îti poate deveni stăpîn necruţător care-ţi taie avîntul. Urarea ta mă bucură şi mă face să zîmbesc. Voi încerca.
      P.S. Voi, bărbaţii, sînteţi mai avantajaţi. Pentru voi, etichetele apar sau se pun muuult mai tîrziu. Dacă se pun. 🙂

      • Uneori, la noi, etichetele se pun mult prea devreme, căci sufletul adastă prea mult în copilărie! Sau era doar tinerețea? Nici nu mai știu pe unde-mi umblă. Și ce este mai rău, este că adesea eticheta asta vine din interior, atunci când simți diferența pregnantă față de cei din jur! Este drept că apare doar de la un anumit moment, dar este cu atât mai dureros. Asta pentru că se simte diferența între trup și suflet!

      • Lasă sufletul să aibă vîrsta pe care şi-o doreşte, de preferinţă fragedă 🙂 Am întîlnit trupuri tinere purtînd spirite muribunde. Nu este nimic mai demoralizator.Pe de altă parte, mă gîndesc că însăşi pofta de viaţă vine din tinereţea spiritului.Şi ca să folosesc o expresie mai puţin elegantă, n-am de gînd să-i pun pumnul în gură prea devreme. 🙂

    • Jackie, să ai parte numai de dorinţe împlinite, de bucurii şi sănătate, alături de cei dragi. La Mulţi Ani! 🙂

    • How can I put this…Dali is not quite my first choice, but…let’s say he’s the proper one for what I meant here 😉

  7. Hai ca m-am zapacit. Am citit postarea, am vazut comentariile si nu intelegeam ce se intampla, la ce an nou se referea lumea. Apoi m-am dumirit si zic sa urez si eu ceva acum, aici, daca la vremea aia nu eram co-bloggerite. Deci : sa-ti fie primavara cat mai lipsita de sabloane (care sunt gramada pe noi de cand ne nastem si pana… la capat 😀 ), sa nu-ti fie trecerea timpului cauza de schimbari prea mari sau prea bruste/ evidente si, la final, sa-ti fie spiritul alert si sanatos atat cat vei vietui si tu.
    (Iar acum tu ar trebui sa vii si sa zici, that’s the spirit ! 🙂 )

    • Mi-ai luat vorba din gură! :))
      Nici mie nu-mi plac şabloanele şi de multe ori, evitîndu-le, risc să nu fiu în rîndul lumii. Da’ nu-i bai, scuza valabilă e că nu sîntem toţi la fel. În felul meu îţi întorc urarea dorindu-ţi să te bucuri de primavară anticipîndu-i miracolele, aşa cum o fac copiii. Pe deplin!
      Cît despre trecerea timpului, who cares? We don’t, don’t we? 😉

      • Devenim telepatice, ai vazut ? 🙂 Stiam eu.
        Totul e in puterea noastra, sau daca nu totul, atunci foarte multe. Si asta nu e limbaj de lemn, e o realitate. Asa ca, la lupta ! 🙂 Deocamdata ne batem cu melancolia de primavara si dupa ce o invingem pe asta, mai vedem noi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s