Subiectiv

Toate evenimentele rămîn în memorie ca o consecinţă a impresiei subiective. Nu încercaţi să mă contraziceţi, ci priviţi cu sinceritate în interior. Avem capacitatea de analiză prin raţiune însă perceptia de peste timp rămîne aceea sub impresia sentimentelor.
Subiectiv, moştenesc imaginea formată asupra unui popor printr-un singur reprezentant. Un doctor, într-un spital de campanie, pe front, îngrijind un copil, o victimă colaterală a unui război între două armate, pe linia frontului. Să nu mă întrebaţi despre naţionalitate, că n-am să răspund. Doar atît pot să spun: avea cei mai blînzi şi mai albaştri ochi.
Legitimitatea asupra judecării evenimentelor o au doar cei care le-au trăit direct, ceilalţi exersînd doar raţionamente şi speculaţii, funcţie de interese, înscrise în final şi în carţile de istorie.
Cu cîteva seri în urmă am văzut un fragment dintr-un film.” Burnt by the sun 2”, tradus în româneşte prin “Soare înşelător 2”, în regia şi cu concursul lui Nikita Mikhalkov. Nu-mi sînt necesare mai multe referinţe, e suficient să ştiu că e o producţie a cinematografiei ruse ca să fiu sigură că nu pierd timpul fără folos. Să menţionez ca argument doar acea “Fata fără zestre” sau “Insula” sau ‘Călăuza” ca să-mi pot susţine părerea bună. Evident subiectivă.
Nu invit la a vedea filmul tocmai prin prisma judecăţii de mai sus, aceea a subiectivităţii, însă provocată de acesta, îmi propun un subiect de meditaţie.
A avea sau nu curajul de a spune adevărul cu preţul propriei morţi sau al conştiinţei încărcate cu sacrificiul unor nevinovaţi. Am auzit deseori afirmaţia “ Iubesc adevărul” şi întreb retoric şi evident subiectiv “Indiferent de preţ?”