23 comments on “Subiectiv

  1. Iubesc adevarul meu subiectiv, as spune eu. Si atunci mi-e mai usor de spus, aproape indiferent de pret.

    • Curajoasă afirmaţie! 🙂 Sincer vorbind, toţi considerăm că propriul adevăr este cel care contează. Pentru supremaţia lui sîntem nevoiţi uneori să mai şi plătim.
      Exemplul dat în film este unul extrem.Acolo impulsul adevărului este înlocuit de instinctul de conservare, dar asta e o altă discuţie.

  2. Ufff… până și adevărul e relativ, adică subiectiv… O să răspund totuși la întrebarea ta retorică… Înainte de a-i spune cuiva adevărul, am învățat să cântăresc care ar putea fi consecințele. Depinde de circumstanțe, Krab Roșcățel. Depinde de ceea ce e de transmis. Unii oameni chiar nu vor să afle adevărul. Sau și mai rău – te acuză de subiectivism când le spui verde în față care este/era realitatea. Dar în esență rămân la convingerea mea – indiferent de consecințe, dacă persoana merită efortul, e cel mai bine să nu mă ascund după degete. Ce fel de negustor e ăla care-și fură singurel căciula? 😉

    • Bursucel, de acord parţial.Haide să zic care-i parţialul pe care am picat: ăla legat de consecinţe.Nu iubesc adevărul numai de dragul adevărului.Uneori, tocmai bănuind consecinţele unui adevăr crud, prefer o minciună ocolitoare. În ultimă instanţă, da, circumstanţele sînt determinante!
      Şi incă ceva, există cazuri cînd ” mori cu dreptatea(adevarul) în braţe”. Dac-am greşit expresia, să mă corectezi. 🙂

      • E perfect adevărat! Eu prefer să las lucrurile sub tăcere dacă la cântărire rezultatul s-ar dovedi a fi frecție la picior de lemn în a spune adevărul.
        Cumva tot mint prin omisiune, dar dacă omul nu vrea să știe adevărul, la ce bun să-mi răcesc gura de pomană? 😳

      • Şi eu detest să ” predic în pustie” Ptiuuu…Doamne, da’ ce am azi? 😆
        Îmi vine în minte răspunsul la întrebarea aia “De ce nu mi-ai spus?”
        “Păi nu m-ai intrebat!” Cam aşa e şi cu adevărul 🙂

      • 😆
        Doar eu întreb mereu și mă enervez când mă minte lumea pe principiul Ce nu știi nu-ți face rău! 😐

  3. În situațiile obișnuite, cântăresc rezultatul adevărului spus, iar dacă dă cu minus, prefer omisiunea. Asta pentru că nu-mi place să mint. Dar însituații limită nu știu cum aș proceda. Poate că mi-aș lua în brațe adevărul și aș merge către finalul așteptat!
    Grea provocare ai lansat!

    • Sîntem oameni obişnuiţi, fără vocaţii de martiri şi tocmai de aceea nu ştim răspunsul.Cred că ei sînt singurii care ar plăti preţul suprem al adevărului.

      • Pot să-ți spun ca am trecut prin situații deosebite, iar reacțiile mele din acele momente au fost surprinzătoare chiar și pentru mine! În acele momente, subiectivismul capătă alte valori, alte conotații. Până când nu suntem puși în fața “inamicului”, nu vom cunoaște răspunsul la întrebarea ta! În rest, așa cum spui tu, suntem oameni obișnuiți.

  4. Toate răspunsurile de mai sus ocolesc întrebarea, așa cum ai adresat-o… Nimeni nu se bagă să plătească rostirea adevărului cu prețul propriei vieți. Care ar putea fi miza, pentru care să faci asta? Probabil ceva de viață și de moarte. Și în care e implicat cineva foarte apropiat: copil, părinte, frate, partener de viață. Pentru țară, pentru neam… cred că sunt puțini cei care s-ar sacrifica în zilele noastre.
    În rest, vorbim teoretic (sau din experiență) despre comportament de bun-simț și analizarea contextului.

    • Mi-a rămas în minte întrebarea, încercînd să judec o situaţie rarisimă,apărută doar în cazuri de razboi, de un dramatism neobişnuit pentru viaţa cotidiană.A ieşi în faţă şi a recunoaşte adevărul ştiind că pentru asta plăteşti cu viaţa sau a păstra tăcerea devenind astfel martorul unui carnagiu, ca rezultat al propriei fapte nerecunoscute.
      Miza este într-adevăr a fi sau a nu mai fi în viaţă.
      Cu excepţia cazurilor clare în care nu vom tăcea dacă în joc sînt vieţile celor foarte apropiaţi, aici manifestîndu-se unele dintre cele mai puternice instincte, există şi cazurile în care, datorită caracterului, se manifestă reflex revolta împotriva unei posibile nedreptăţi, prin ieşirea în faţă. Este un prim impuls.Depinde dacă pe acesta îl domină în final instinctul de conservare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s