22 comments on “Îmblînzitoarea de şerpi

  1. Eu cred că voi fi permanent în căutarea echilibrului. Nu-mi vine să schimb starea de lucruri. Cortul meu parcă n-ar avea nici o ruptură, culorile nu s-au șters, sunt tot aprinse, pure. Mi-am învățat și eu lecția și tocmai de aceea nu vreau să plec mai departe. Tot mai caut echilibrul, deși merg pe sârmă de atât de mulți ani! Poate am obosit și eu, dar aceasta este sârma mea! Mă simt bine când o simt vibrând sub piciorul meu!
    Dar cineștie, poate ca piciorul va obosi și nu va mai reuși să atingă cu blândețe sirma…

    • Da…echilibrul e o condiţie pe care încercăm s-o îndeplinim în toate situaţiile. Important e că ne străduim şi că am devenit conştienţi de importanţa căii de mijloc.
      Mă gîndesc că nu mersul pe sîrmă oboseşte ci doar zădărnicia lui, care poate apărea sau nu, la un moment dat.

  2. Pingback: Va recomand | Dor de femeie

  3. Balerina pe sârmă, Stăpâna echilibrului, de ce să pleci la alt Circ? Pentru o ruptură în cort, pentru a nu te prinde destrămarea pe care o simţi că vine? De ce n-ar fi locul tău ca Îmbânzitoare de şerpi tot aici, salvând Circul?

    • Circul ăsta este parte din viaţa mea. E peste puterile unei balerine de a schimba decizia dresorilor de fiare să-l dărîme. Şi cînd se va întîmpla asta, îmi voi îngropa aici şi jumătate din inimă.

  4. Ne jucam fiecare dintre noi rolul prescris,insa uneori avem voie si chiar ne sunt necesare improvizatiile ,asa cum ne sunt dictate de suflet,pentru ca el este regizorul vietii noastre ,iar piesa intotdeauna va fi perfecta ,chiar daca unii nu o vor percepe ca atare,rolurile si actorii vietii sunt perfecti asa cum sunt si ce poate fi mai minunat ? Deci sa aplaudam spectacolul vietii ce continua la urmatoarele nivele, impreuna ,sa ne recunoastem si sa ne pretuim,eu te pretuiesc cu toata inima mea suflet sensibil si minunat !!!!

    • Jackie, te felicit pentru optimismul tau! Împărtăşesc aceeaşi bucurie a trăirii spectacolului unic care se numeşte viaţă dar privesc cu o oarecare teamă un rol nou. Poate că se numeşte precauţie, ca întotdeauna cînd mă aflu în faţa unui fapt necunoscut. Însă the Show must go on 🙂

    • Bursucel, sînt aproape convinsă că ăsta e un adevăr. Însă am o mare meteahnă care apare exact în momentele astea: ataşamentul faţă de trecut.Spunea Iustina un lucru înţelept la care doar aş adăuga că, pentru a merge mai departe, unele lucruri trebuie judecate cu mintea şi nu cu inima.

      • Ah, știu cum e cu atașamentul… și știu la fel de bine cum e cu inima care tânjește să fie ascultată…
        E nevoie de răbdare… nimic nu se rezolvă peste noapte. Doar cei indiferenți pot trece cu ușurință mai departe…

      • Ok, m-am liniştit.După ce-am scris postul, am avut un moment de ezitare să-i dau publish, gîndindu-mă cum pot să evit patetismul. Dacă şi alţii au avut dilema asta, cu aceleaşi sentimente, atunci înseamnă că sîntem oameni 🙂

  5. Daca se inlocuieste sarma cu o bordura lata de macar 15 cm. as putea dansa si eu. Dar mi-ar placea mai mult sa fiu imblanzitoare de serpi sau de orice alte vietati, numai oameni nu; ca in oameni nu poti avea incredere, te musca de cum intorci capul…

    • Adelina, nu cred că sînt mulţi cei care au indraznit să te muşte, însă sînt sigură că toti au regretat amar îndrăzneala 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s