E inevitabilă. Se insinuează mai întîi subtil, în alţii. Ca şi cum li s-ar îngălbeni privirea. Asta, mai întîi. Apoi li se stîrneşte o adiere de vînt prin suflet, puţin mai rece. Gîndesc că e o stare de indispoziţie temporară, că e ca o gripă de sezon pe care o tratezi cu rîsete.
Dar nu. Îi privesc cum încep să le fie înceţoşate dimineţile.
Mă sperii. Îmi pipăi zîmbetul. E cald încă.
Pe undeva s-a deschis o fereastră…sau o uşă… interzisă. Se aud primele acorduri ale unei Rapsodii. Ungare. Numarul 2. Obsesiv…mi se înroşeşc frunzele. Primul semn.
Şi-atunci privesc cerul. Îmi pleacă cocorii…
Păstrează-ţi zâmbetul cald!
Îl doresc multiplicat.Pe toate chipurile 🙂
Expresia in forma ei cea mai delicata, a unei sensibilitati sufletesti cu totul deosebite…
O toamna frumoasa si plina de culoare 🙂
Ştii..Mă gîndesc la toamnă ca la un carnaval.O nebunie de culori, un amestec de arome.Doar sentimentul strecurat printre ele nu-mi dă pace: tristeţea că vara s-a terminat.
Cocorii pleacă pentru a reveni.
Păstrează-ți sufletul cald, pentru a-i reprimi!
Iar frunzele roșii au un farmec aparte! Mereu le caut, căci par nenaturale.
Am să-i aştept ca de fiecare dată, cu zîmbetul păstrat în inimă 🙂 Şi cînd vor reveni, frunzele vor fi muguri 🙂
Nu de toamnă mi-e urât, ci de ce îi urmează. Din toamnă aleg culori, aleg foşnet, aleg ploi. Dar după… după ea e îngheţul.
Nu stiu de ce ploia de toamnă îmi pătrunde în inimă…Cît despre ce va fi după… adu-ţi aminte cum prindeam fulgii pe limbă, cînd eram copii 🙂 Dar asta e o altă poveste, avem timp pentru ea 🙂
Îmi aduc aminte ce ierni erau atunci… ierni care nu mai vin acum la fel de albe si multe…
Dar revenim la toamnă 🙂 ploaia de toamnă plânge, curăţă… nu mă pot supăra pe ea niciodată când mă pune să îmi iau umbrela.
Bine..dar cu o singură condiţie! Umbrela să fie roşie! 🙂
Hai să fie portocalie… dacă nu mă lasă să intru la muncă , ce mă fac?
Glumesc 🙂 cred că pot intra în clădire, dacă alerg rapid 🙂
Auu…la asta nu m-am gîndit 😆 Ce ţi-e şi cu semnificaţiile astea. Să cîntaresc bine înainte de a mai face afirmaţii dintr-astea în public, ca de exemplu : Îmi plac trandafirii! 😆
si mie imi plac trandafirii… dar nu unul sau trei. muuuuulti.
😆 Iată, să mai zică lumea că nu sîntem sensibile la frumos… 😆
De ce naiba n-or pleca si ciorile? Ele ies in evidenta pe orice fundal colorat…
Au plecat primele dar ni le-au trimis înapoi. Par avion 😆
Adelina, atât de faină e întrebarea asta! 😎
Toamna te-a inspirat cu atata delicatete incat merita sa-ti lasi cocorii sa plece.
Doruleţ (dacă numele ăsta de alint nu e bun, spune-mi altul 🙂 )…mă bucură aprecierea din partea unei femei care scrie versuri, poezia fiind expresia unei sublime sensibilităţi. Mulţumesc. 🙂
Bun si Dorulet… 🙂 Iti multumesc si eu.
Hmmm… cred cå și la mine a venit starea de toamnă, dar știi ce? Eu îi fac în ciudă acum, îți arunc un zâmbet laaaarg și zic Să-ți fie lunea asta frumoasă ca o zi de sărbătoare! 🙂
Buna dimineaţa să-ţi fie! 🙂 Cît despre ziua de luni, vedem noi acuşi cum începem s-o sărbatorim, chiar de la ora 8 🙂
minunat text, Crabby… sub carapacea-ti solida, intuiesc o sensibilitate poetica…<3
iubesc toamna din totdeauna, iar noi e "vara indiana"… 🙂 si cum ti-a placut "morning mood", iata alta "bucata" fredonabila si usor de retinut: 🙂
In the Hall of the Mountain King (Peer Gynt) – Edvard Grieg
– – –
sanatate, o saptamâna lejera si noapte-buna! amicalement, Mélanie
Reblogged this on Impulsuri Foto.
Aura, mulţumesc! Mă simt onorată! 😳
Imi place cum scrii, ai verb. 🙂
Life without change? who would notice?
thanks for following; looking forward to reading more from you!
Eddie
Sometimes, but only sometimes, in those moments than I notice the changing of seasons, there is also a feeling of loosing something. Thank you.
My native language is not easy to be translated, when it’s about philosophy 🙂
la voi vine mai devreme (toamna, cu articolele ei despre toamna ca parca toti am scris, mai devreme sau mai tarziu, cate unul. in fiecare toamna). dar siajul e acelasi.
E inevitabil…Starea de exuberanţă a trecut odată cu vara…pentru toţi.
chiar ca.
Urat anotimp…
Nu te aprob, nu te contrazic 🙂