Matematica este ştiinţa Divinităţii. Date abstracte, ecuaţii, formule, toate avînd ca scop unic soluţia finală, aceea a unei Valori. Dintru început, infinitul n-a fost rezultatul ecuaţiei – Om.
Alchimia este ştiinţa misterului, în căutarea formulei pentru Substanţa Ultimă : EL IKSIR.
Sursa ei îşi are rădăcinile în observaţie, în intuiţie, în logică şi mai apoi în experiment. Filozofii din vechime au intuit cele Patru Elemente cărora mai tîrziu au găsit de cuviinţă să le alăture încă unul : Eterul omniprezent. Prin intuiţie, era singurul care le putea fi liant.
Şi iată-ne!…combinaţii finite, în proporţii determinate. Un tabel al elementelor Umanităţii , fiecare avînd propriul Număr întreg, predestinat . Datorită lui, ne agregăm diferit : transparenţă de abur, unduiri de apă, moliciuni vegetale, duritate de piatră, străluciri de metal , însă niciuna în stare pură, doar în combinaţii.
Substanţele rare au frecvenţa aşa cum le este şi numele. Rară. Numele lor au rezonanţe aparte, împrumutate de la vechii Zei, trecuţi acum în uitare, dar şi de la Titanii recenţi : Einsteiniu, Nobeliu, Mendeleeviu.
Cele preţioase se disting prin strălucirea nepătată de vremi.
Însă toate, dar absolut toate, indiferent de Număr, ascund o capacitate. Chimia ascunde misterul. N-a spus nimeni niciodată că toti sîntem creaţi şi dintr-o picătură de mercur. Mercur 196. Ne desparte doar un unu, un singur unu, de Numărul 197, al Aurului.
E atît de uşor! Doar să găsim elixirul. EL IKSIR.
