6 comments on “În genunchi

  1. E greu, chiar imposibil să mai adaug ceva la tot ceea ce ai spus… Există într-adevăr sentimente şi stări pe care le trăim doar când suntem sus, sus, aproape de nori, când vântul aleargă pe lângă noi şi aerul e liber. Când spațiul permite trăirea.

    • Ulterior momentului pe care l-am trăit, citesc despre zonele energetice ale României care includ şi Rarăul…Li se mai spune şi ” Guri de Rai” 🙂 Eu am simţit o Poartă 🙂 De regulă, manifest scepticism, însă de data asta nu-mi pot nega trăirea.

  2. Pe mine, România m-a făcut de multe ori să cad în genunchi în fața unui peisaj ori, de ce să nu recunosc, în fața unor oameni de excepție, fie ei tineri sau bătrâni. Superbe locuri. Într-adevăr, acolo sus, pe crestele munților, înțelegem Măreția mai bine și o simțim adânc în suflet! 😀

  3. Mi-ai explicat, mai bine ca mine, ce am trăit în vârful munților mei, Bucegi, când prin zarea de o limpezime incredibilă, am putut vedea … Dunărea! Poate că ai dreptate și cu acele zone energetice, căci natura din jurul meu părea a mă încărca de nebănuite energii. Nu pot descrie senzația!
    Mulțumesc pentru împărtășirea acestor trăiri!

    • Cu riscul asumat de a deveni patetică 🙂 … aş face o declaraţie: şi pentru astfel de momente, e al naibii de frumos darul ăsta care se numeşte viaţă 😆

  4. Ai perfectă dreptate, căci abia în aceste momente ne dăm seama, cu adevărat, că trăim! Și parcă merită chinul, doar ca să ajungi să SIMȚI !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s